Un loc de poveste

Posted By oliva on May 11, 2017


În epicontinentala peninsulă iberică, provincia Castilla – La Mancha, a treia ca întindere din Spania este străbătută de elemente naturale seducătoare într-un decor de poveste arhaică de peste veacuri a lui Don Quijote de la Mancha, unde cucerirea lumii cedează pasul neîncetat sensului ei.

Vraja imuabilă a trecutului îndepărtat împletită cu izbitoarea prezență a lui Don Quijote pe care o regăsim la fiecare colțișor, ca să nu-i uităm cutezanța sau să-i tăinuim îndrăzneala iluziilor, fac din acest loc unul dintre cele mai frumoase care pot fi închipuite pe pământ.

De la Toledo la Campo de Criptana pășim aventuroși printre străduțe înguste si pietruite pe care se așează cuminți clădiri din vremuri trecute și case vopsite în alb. Înconjurați de un nimb de farmec, se întrevăd în depărtări uriașii “nemăsurat de mari” ai lui Don Quijote, frumoasele mori de vânt, ca niște giganți care împrumută măreția și noblețea irezistibilă a albului imaculat. Dincolo de porți, înăuntrul zidurilor lor, fantezia despică liniștea locului fără însă a o risipi, iar îndrăzneala și iluzia sunt mărturii care transced realitatea în jocul fără de sfârșit al reînnobilării omului și-a lumii.

La Lagunas de Ruidera ne împotmolim pașii prin oazele lacurilor și ne delectăm privirile cu spectacolul păsărilor migratoare care salută din zbor falniciele mori albe ”cu brațe cât toate zilele” și poposesc aici vreme de-un răgaz în drumul lor spre exotica Africa.

De la Villanueva de los Infantes până la Calatrava la Nueva – Mănăstirea-castel – ne regăsim spiritul ancestral în neoclasica Plaza Mayor unde cavalerul pelegrin s-a retras să mediteze la poezie cu înțelepciunea și nebunia ei, și la mărețele aventuri cavalerești pe care timpul i le așternea îngăduitor înainte.

Zările de dincolo de zări ale Andaluziei cu  provincia Jaén, ”Capitala mondială a uleiului de măsline”, ne înseninează în lumina culorilor cu nenumărate nuanțe ale arborilor de măslin și-a podgoriilor. Frumusețea lor e aproape desâvărșită.

În peisajul șerpuit scăldat de soarele blând al Mediteranei ni se dezvăluie pământul roșu, arid, sever, din care tâșnesc comorile gustoase întruchipate în arbori zvelți și triumfători de măslin, copac binecuvântat.